fotografii gratuite rulare | Piqsels

Fir grâu în tablă scaun. Lista de opere ale lui Vincent van Gogh

Iniţiativa se impunea în condiţiile în care Dieta Stărilor privilegiate a tergiversat adoptarea unei legi care să permită o reglementare urbarială asemănătoare cu cea din Ungaria, Crişana şi Banat, atât încât şi în Reglementarea era necesară fiindcă actele conscripţiei din au fost în cea mai mare parte distruse de autorităţile nobiliare comitatense, cu excepţia celor din scaunele şi districtele fir grâu în tablă scaun.

Deoarece tratativele duse de Curtea imperială cu autorităţile nobiliare transilvănene între au eşuat, în ianuarie împăratul Francisc a semnat rezoluţia care prevedea începerea hpv on my uvula în primăvara aceluiaşi an.

Conducerea operaţiunilor cerute de efectuarea conscripţiei urbariale i-a fost încredinţată contelui Cziráky Antal, vicepreşedintele Camerei Aulice a Ungariei. De la acest demnitar îi vine numele conscripţiei care s-a înfăptuit în Fir grâu în tablă scaun i s-au dat trei colaboratori recrutaţi tot din rândurile înalţilor demnitari aristocraţi ai Ungariei.

În calitatea lor de comisari regeşti, fiecare din cei trei demnitari va ordona şi îndruma lucrările propriu-zise de conscriere în câte o circumscripţie formată din mai multe comitate, scaune şi districte. Circumscripţia întâia a fost constituită din comitatele Cluj, Dăbâca, Solnocul Interior, Solnocul de Mijloc şi Crasna, precum şi din districtul Chioar. Reşedinţa comisarului regesc pentru această circumscripţie s-a stabilit la Cluj.

A doua circumscripţie îngloba comitatele Alba de Jos, Turda, Târnava, Zarand, Hunedoara din care făcea parte şi fir grâu în tablă scaun Haţeg, precum şi micul scaun Arieş. Sediul comisarului regal în cazul ei a devenit Alba Iulia. Celei de a treia circumscripţii i s-au arondat comitatul Alba de Sus, districtul Făgăraş, scaunele şi districtele săseşti şi scaunele secuieşti, cu excepţia celui al Arieşului. Centrul ei administrativ, de unde comisarul regal îşi va exercita prerogativele, s-a fixat la Târgu Mureş.

Lucrările propriu-zise ale conscripţiei trebuiau precedate de prelucrarea instrucţiunilor imperiale de către comisarii regeşti în faţa funcţionarilor ce urmau să efectueze conscripţia în fiecare din cele trei circumscripţii. Instrucţiunile prevedeau ca atât conscriptorii, cât şi membrii comisiilor însărcinaţi cu clasificarea localităţilor conscrise să fie aleşi de congregaţiile sau consiliile nobiliare ale comitatelor şi de reprezentanţii comunităţilor în cazul scaunelor secuieşti şi săseşti.

Cu toate acestea, Stările privilegiate din comitate şi din scaunele secuieşti n-au acceptat să-şi desemneze conscriptorii, ci au pretins să se convoace, în octombrieDieta, motivând că numai ea avea dreptul de a decide în problema urbarială.

Excepţie au făcut reprezentanţii scaunelor şi districtelor săseşti, precum şi consiliul sau adunarea districtuală Făgăraş, care s-au conformat dispoziţiilor imperiale. Aşa se explică de ce pe cuprinsul lor conscriptorii şi-au început activitatea încă din ultimele luni ale anului Curtea imperială de la Viena a respins pretenţiile nobilimii ardelene de a se convoca Dieta şi a reînnoit ordinul de a se începe lucrările conscripţiei.

Sperând să ajungă la înţelegere cu nobilimea opoziţionistă, contele Cziráky a solicitat-o pentru a doua oară, în decembriesă admită întrunirea congregaţiilor comitatense şi scăunale pentru a-i desemna pe conscriptori şi pe membrii comisiilor clasificatoare. Congregaţiile sau consiliile Stărilor privilegiate din comitate şi scaunele secuieşti s-au întrunit în ianuarieînsă până în martie au tergiversat alegerea celor ce ar fi urmat să efectueze conscripţia. Această atitudine obstrucţionistă l-a determinat pe Cziráky să recurgă la împuternicirile pe care le avea, trecând la numirea directă a conscriptorilor pe baza recomandărilor făcute de comisarii regeşti ai celor trei circumscripţii menţionate.

Încărcat de

Şi astfel cei numiţi, după ce li s-au prelucrat instrucţiunile privind efectuarea conscripţiei de către comisarii regeşti, în primăvara şi-au început activitatea în satele ce le-au fost repartizate, pe care au încheiat-o în toamna tratamento com alho para oxiurus an Conscripţiei din fir grâu în tablă scaun i se spune urbarială, deoarece, cu prilejul efectuării ei, s-au consemnat, în toate localităţile unde existau iobagi şi jeleri, numai informaţii privind posesiunile pe care fir grâu în tablă scaun le aveau în folosinţă, precum şi obligaţiile faţă de stăpânii lor, în calitate de proprietari feudali.

Informaţiile au fost consemnate de conscriptori cu ajutorul: juzilor sau primarilor săteşti,  juraţilor care alcătuiau consiliul comunal şi al unui număr variabil de martori aleşi dintre locuitorii mai vârstnici, consideraţi cunoscători ai realităţilor din localităţile conscrise. După ce au fost puşi să jure că vor fir grâu în tablă scaun adevărul, fir grâu în tablă scaun au trebuit să răspundă mai întâi la nouă întrebări, pe care conscriptorii le-au citit în faţa lor.

Din cele nouă întrebări, cinci se refereau direct sau indirect la cuantumul obligaţiilor iobagilor şi jelerilor faţă de stăpânii lor şi la modul cum le îndeplineau. Celelalte întrebări priveau posesiunile individuale şi obşteşti aflate în folosinţa ţăranilor aserviţi şi anume: suprafaţa pământurilor arătoare şi a fânaţelor extravilane ce aparţineau sesiilor iobăgeşti; dacă acestea erau sau nu întregi; dacă puteau sau nu să fie vânduite; dacă unele din sesii erau pustii; dacă dispuneau sau nu de păşuni şi păduri obşteşti îndestulătoare.

După ce conscriptorii consemnau integral răspunsurile la cele nouă întrebări în scris, aveau obligaţia de a le citi în faţa întregului sat. În eventualitatea că nu se formulau obiecţii, răspunsurile trebuiau întărite cu sigiliul primăriei sau cu semnătura tuturor celor ce au colaborat la formularea lor. La consemnarea răspunsurilor putea participa orice locuitor al satului conscris; la fel şi proprietarii nobiliari în persoană ori prin intermediul administratorilor sau a juzilor domeniali.

Aceştia din urmă nu aveau însă dreptul să intervină în timpul formulării răspunsurilor pentru a nu-i intimida şi influenţa pe reprezentanţii satelor. Li se dădea totuşi posibilitatea să-şi prezinte observaţiile în scris, în cazul că nu erau de acord cu afirmaţiile sătenilor. Observaţiile se anexau de către conscriptori fir grâu în tablă scaun răspunsurile date de reprezentanţii ţăranilor, împreună cu eventualele contracte încheiate de stăpâni cu iobagii lor. Răspunsurile la cele nouă întrebări n-au constituit însă decât prima parte a conscripţiei czirákyene.

A doua parte a constat din completarea a patru formulare-tip, tot pe baza informaţiilor date conscriptorilor de către juzii primari, juraţi şi martori. Cel mai important formular-tip consemna mai întâi numele şi prenumele fiecărui iobag, iar în dreptul lui întinderea intravilanului sesiei pe care o folosea în măsuri vieneze şi apoi suprafaţa arabilelor şi fânaţelor extravilane ale acesteia în iugăre şi stânjini pătraţi.

După conscrierea tuturor iobagilor urmau jelerii care posedau numai intravilane. În rândurile ultimilor unii conscriptori au trecut însă şi părinţii bătrâni care au cedat sesia fiului mai mare, precum şi fraţii mai mici, atunci când foloseau totul în comun. În următoarele două tabele vor fi conscrişi acei iobagi care aveau în plus terenuri cultivate cu viţă-de-vie, precum şi pământuri arătoare sau fânaţe obţinute prin defrişare.

Al patrulea tabel se refera la censualişti, adică la acei ţărani care primeau de la proprietari arabile sau fânaţe urbariale ori alodiale în schimbul unei sume băneşti numită cens, dar ea putea fi combinată cu obligaţii în muncă. fir grâu în tablă scaun

Povestea iei românești: cămașa populară, de la origini și până în prezent

Ambele categorii de răspunsuri permit conturarea unui tablou atotcuprinzător la scara întregii Transilvanii, valabil pentru toată perioada dintre pe de o parte pentru că reflectă amploarea şi fir grâu în tablă scaun obligaţiilor iobăgeşti; pe de altă parte fiindcă oferă informaţii veridice despre sesiile ţăranilor aserviţi sau părţile urbariale ale proprietăţilor nobiliare, inclusiv despre categoriile sociale ce formau lumea satelor, precum şi despre potenţialul lor economic în preajma revoluţiei din [1].

Obligaţiile iobăgeşti în muncă, în natură şi în bani oglindite în actele conscripţiei czirákyene şi în inventarele unor proprietăţi nobiliare Conscripţia czirákyană relevă că şi la ţăranii aserviţi continuau să fie datori să presteze stăpânilor proprietari ai moşiilor, în schimbul folosirii posesiunilor lor individuale şi obşteşti, zile de robotă sau slujbă iobăgească şi daturi în muncă, dijme şi daturi în natură, iar într-o proporţie mai redusă taxe băneşti.

  1. Hpv causes male cancer
  2. Față de tine singur fotoliu: diagrame, desene, dimensiuni.
  3. ANEXĂ 11/05/ - Portal Legislativ

Robota sau slujba iobăgească reprezenta cea mai importantă şi mai împovărătoare formă a rentei în muncă, moştenită din epoca feudală. Povara slujbei iobăgeşti se explică, după cum s-a subliniat mai sus, prin faptul că în Transilvania stăpânirea habsburgică n-a reuşit să impună o reglementare urbarială, ca în Ungaria, Crişana şi Banat, datorită opoziţiei nobilimii.

tratamentul unghiilor parazite

Cele pretinse de stăpâni cu braţele sau palmele rămâneau la 4 şi respectiv la 3 zile pe săptămână. Fiul şi urmaşul Mariei Tereza, Iosif al II-lea, a întreprins fir grâu în tablă scaun doua încercare prin patenta imperială din 22 august care prevedea pe lângă desfiinţarea legării de glie şi o diminuare a robotelor de la 3 la 2 zile pe săptămână cu vitele şi de la 4 la 3 zile cu palmele pentru iobagi, iar pentru jelerii urbariali cu extravilane de la 2 la 1 zi cu animalele de tracţiune şi de la 3 la 2 zile săptămânal cu braţele [2].

Nobilimea ardeleană a considerat că ambele încercări ale puterii imperiale nu aveau un caracter obligatoriu, ci numai unul relativ, pretextând că ele n-au fost legiferate de Dieta Stărilor privilegiate. Totuşi, cei mai mulţi proprietari feudali le-au acceptat, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi la începutul veacului următor, pentru a evita repetarea răscoalei dinîn condiţiile influenţei revoluţiei franceze care a zdruncinat poziţiile nobilimii în aproape toată Europa.

Aşa se explică de ce conscripţia czirákyană va consemna în numeroase sate iobăgeşti câte 3 zile de robotă pe săptămână cu palmele şi câte 2 zile cu vitele pentru iobagi şi câte o zi mai puţin în cazul jelerilor urbariali cu extravilane. Semnificativă în acest sens poate fi considerată următoarea declaraţie din a reprezentanţilor sătenilor din Stenea c.

Cu ocazia conscripţiei czirákyene au recunoscut că după li s-a redus într-o oarecare măsură povara slujbei iobăgeşti locuitorii din Criş, Felţa, Grânari, Stejăreni c. Fir grâu în tablă scaun Interior. În opoziţie cu aceste afirmaţii, locuitorii din Posmuş c. Cluj şi Roandoala c. Alba de Sus şi-au exprimat în faţa conscriptorilor nemulţumriea că slujba iobăgească li s-a redus doar temporar, stăpânii reintroducând-o după câţiva ani pe cea veche.

5 thoughts on “Povestea iei românești: cămașa populară, de la origini și până în prezent”

Locuitorii din Roandoala au povestit că au fost aserviţi comunităţii armene din Dumbrăveni Ebeşfalău pe timpul Mariei Tereza, când li s-au impus câte 4 zile cu braţele şi câte 3 zile pe săptămână cu boii.

Pe vremea împăratului Iosif al II-lea robota s-a redus ani la 3 zile cu palmele şi la 2 zile pe săptămână cu vitele. Dar după aceea au fost siliţi să accepte reintroducerea vechii slujbe iobăgeşti [3].

Din exemplele menţionate reiese că slujba iobăgească diferea de la iobag la jeler, precum fir grâu în tablă scaun de la iobag la iobag în sensul că robotele care se pretindeau cu vitele erau mai reduse, de regulă, cu o zi pe săptămână în raport cu acele ce se îndeplineau cu braţele. Fir grâu în tablă scaun fir grâu în tablă scaun erau mai reduse, în general, cu o zi pe săptămână pentru iobagii care le efectuatu cu 4 sau 6 boi faţă de cei ce le prestau cu 2 vite, aceştia fiind obligaţi să se asocieze cu alţii aflaţi într-o situaţie similară.

Diversitatea prestării robotelor se manifesta însă sub forma multor altor aspecte. De pildă, dacă prestarea ei în hotarul satului propriu era posibil să se efectueze câte două-trei zile săptămână de săptămână, ipoteza helmint când se pretindea în localităţi mai îndepărtate se putea opta pentru varianta îndeplinirii alternative.

Alternanţa putea permite îndeplinriea slujbei iobăgeşti continuu timp de o săptămână într-o altă localitate, unde stăpânul avea alodiu, pentru ca săptămâna viitoare iobagii să o rezerve pentru a-şi lucra pământurile proprii.

La atari alternanţe s-au referit, laţăranii aserviţi din Luminişu, Sălniţa, Prislop d. ChiaorSăula, Iuriul de Câmpie c. ClujHobiţa, Livezeni, Măgura c. HunedoaraPetrilaca c. Alba de Jos. Sâncraiul fiind situat lângă Aiud, iar Petrilaca în apropierea Luduşului, cu deplasarea până acolo pierdeau o zi, iar cu revenirea acasă alta. Mult mai dezavantajoasă era varianta în care stăpânii impuneau oamenilor lor să-şi petreacă săptămâni la rând departe de casă.

Dezavantajul se reflectă în plângerea din a iobagilor din Blidăreşti c. Solnoc Int. Din spusele lor rezultă că erau trimişi la Mociu c. De regulă, deplasarea până la locul de muncă şi reîntoarcerea acasă nu se socoteau în zilele de robotă obligatorii nici când se îndeplineau în localităţi învecinate.

Din basoreliefurile de demult, care îi înfățișează pe daci, poți observa în portul acestora cămăși cu mâneci lungi, cu o croială de tip tunică, albă și lungă, dintr-o singură bucată și pantaloni strâmți și lungi ciareci, ițari. Portul era completat cu un brâu sau chimir, iar în picioare purtau opinci. Femeile se îmbrăcau cu  o cămaşă de pânză iepoale şi piese care acopereau picioarele, care ulterior au primit diferite denumiri: catrinţă, valnic, fotă sau opreg.

Oamenii baronului Huszár Károly din Mesteacăn d. Chioar au relatat, lacă erau trimişi la o depărtare de patru ceasuri pe alodiul de la Năpradea c.

poezii pt copii

În acelaşi fir grâu în tablă scaun iobagii contelui Rhédei Adám din Baba c. Declaraţii asemănătoare au mai făcut, cu prilejul conscripţiei czirákyene, reprezentanţii satelor Arpaşteu, Batin, Băiţa, Dobricel şi Ţopu c. CrasnaŞinteu c. Alba de Jos etc [4]. Un alt criteriu care putea determina deosebiri în prestarea slujbei iobăgeşti era mărimea sesiei, mai precis considerarea ei ca fiind întreagă, de jumătate, de un sfert etc.

O atare deosebire se desprinde din următoarea afirmaţie făcută de reprezentanţii comunei Daia c. În comuna Mihalţ din acelaşi comitat, cei de iobagi obligaţi tot la 2, respectiv 3 zile pe săptămână, au precizat că într-un an prestau zile cu boii şi cu braţele. Relatarea sătenilor din Daia şi Descrierea nematodelor umane nu conţine vreo precizare referitoare la dimensiunile sesiilor.

Din ea nu rezultă că iobagii care prestau trei zile pe săptămână deţineau sesii întregi, iar cei cu două zile numai jumătăţi de sesii. Relativitatea considerării sesiilor ca fiind întregi, de jumătate ori de un sfert poate fi demonstrată cu datele oferite de conscripţia czirákyană în cazul comunei Cupşeni c.

Conscripţia a consemnat aici familii de iobagi şi 5 de jeleri; de asemenea 11 sesii iobăgeşti şi 12 jelereşti pustii. Suprafeţele pământurilor arătoare şi ale fânaţelor extravilane ale sesiilor celor iobagi oscilau: la 8 fir grâu în tablă scaun ele între iugăre; la 27 între iugăre; la 81 între iugăre; la 5 între iugăre. Într-un mod asemănător variau şi suprafeţele extravilanelor celor 11 sesii iobăgeşti pustii: una avea peste 5 iugăre, opt între iugăre, iar două fir grâu în tablă scaun iugăre.

Deşi intravilanele sesiilor se situau între măsuri vieneze, datorită aşezării cupşenilor într-o regiune deluroasă, este evident că în această comună nu existau sesii întregi şi nici măcar de jumătate.

Cu toate acestea, când s-au referit la obligaţiile iobăgeşti, reprezentanţii sătenilor au făcut distincţie între sesiile întregi şi cele de jumătate, de o treime şi de un sfert.

picături de purici și viermi advokat distribuția geografică a trichiocefalelor

Anterior, încând comuna Cupşeni a fost donată de guvernatorul Bánffy György fiului său Bánffy József, s-a ţinut cont că sesiile considerate întregi nu reprezentau decât fracţiuni. De aceea, obligaţiile în muncă ale iobagilor s-au stabilit diferenţiat în zile de coasă pe fânaţul alodial de la Bonţida şi anume: 3 săptămâni pentru cei cu sesii zise întregi; 9 zile pentru fir grâu în tablă scaun cu sesii considerate de jumătate; 6 zile pentru cei cu o treime de sesie şi numai 4 ½ zile pentru aceia ce nu posedau decât un sfert de sesie.

La zilele de coasă se adăuga pentru fiecare iobag îndatorirea de a răscumpăra cu 30 de creiţari săptămâna de dărăbănie sau pază; de asemenea cărăuşia se răscumpăra cu 1 fl. Din s-a permis şi răscumpărarea zilelor de coasă, în cazul celor cu sesii considerate întregi ea stabilindu-se la 5 fl.

BibleGateway

Slujba iobăgească putea varia de la stăpân la stăpân în aceeaşi localitate şi atunci când era combinată cu renta în bani. La în Valea Grohăţelului c.

Zarand coexistenţa obligaţiilor în muncă şi a celor în bani echivala: pentru cei 10 iobagi ai văduvei grofului Teleki József cu 50 florini vonaşi şi zile de robotă; pentru cei 14 oameni ai contelui Teleki Imre cu 61 zloţi şi 24 cr.

Într-un mod asemănător se percepeau obligaţiile fir grâu în tablă scaun muncă, împreună cu acelea în bani, şi în celelalte sate sau cătune ce aparţineau comunei Dupăpiatră, care constituiau proprietatea familiei Teleki.

Deosebiri s-au consemnat în evoluţia obligaţiilor iobagilor oraşului Cluj din Feleac de la sfârşitul secolului al XVIII-lea până la conscripţia czirákyană.

Meniu de navigare

Din cele relatate conscriptorilor, în aprilierezultă că înainte de fiecare iobag era obligat la o taxă de 3 mariaşi, la două zile de clacă şi la transportul unui car de lemne de la pădure. De la un timp cele două zile de clacă s-au transformat în două săptămâni de muncă obligatorii, iar taxa individuală de 3 mariaşi a devenit colectivă şi s-a fixat la fl.

După expirarea celor şapte ani s-a revenit la cele două săptămâni de slujbă iobăgească şi la taxa colectivă de florini pe an. În jurul anului au fost daţi iarăşi unui arendaş şi de atunci le-au sporit treptat obligaţiile în muncă şi mai ales acelea în bani. Mai întâi fiecăruia i s-a impus fir grâu în tablă scaun săptămâni de robotă, iar taxa colectivă a urcat la fl. A doua oară celor trei săptămâni de slujbă iobăgească li s-au adăugat trei zile, iar celor fl.

Încă anual. La a treia modificare robota individuală a ajuns la patru săptămâni, iar taxa colectivă la fl. Din satul a încheiat un contract cu arendaşul, în urma căruia zilele de muncă s-au redus, fie la două zile pentru cei ce le prestau cu 2 sau 4 boi, fie la 30 de zile pentru aceia care le efectuau cu braţele.

Caracteristicile fabricării scaunului

În schimb, taxa colectivă a săltat de la fl. În unele localităţi din scaunul Mureş şi din comitatul Alba de Sus slujba iobăgească prestată de primăvara până toamna diferea de aceea din timpul iernii.

În comuna Buza, de exemplu, conform unui contract, ţăranii aserviţi prestau între Sfântu Gheorghe şi Sfântu Mihai câte o zi pe săptămâna aceia cu 4 boi helminth treatment for crohn s câte două zile cei cu 2 boi şi pălmaşii. Însă în lunile de iarnă nu li se pretindea decât 1 zi pe săptămână, atât acelora care dispuneau de animale de tracţiune, cât fir grâu în tablă scaun celor ce îndeplineau robota cu braţele.

La Mitreşti, între Sfântu Gheorghe şi Sfântu Mihai, iobagii cu 4 boi efectuau cele două zile săptămânale numai până la amiază. Oamenii grofilor Lázár József si Lázár István din Fântânele şi Rigmani, de la Sfântu Mihai până la Sfântu Ioan, erau datori câte o zi şi jumătate, când li se cereau cu animalele de tracţiune şi câte 3 zile cu palmele.

Dar, în restul anului prestau câte 2 zile pe săptămână cu 4 boi şi 4 zile cu 2 boi sau cu braţele. Alba de Sus răscumpărarea slujbei iobăgeşti din lunile de iarnă cu câte 5 fl. În schimb, de primăvara până toamna îi obliga la câte 2 zile pe cei cu boi şi la 3 zile pe săptămână pe pălmaşi [8].

Conscripţia czirákyană, ca şi inventarele proprietăţilor nobiliare, oferă numeroase exemple de coexistenţă a obligaţiilor iobăgeşti în bani cu acelea în muncă până în Cu toate acestea şi după până în predominantă va rămâne, la nivelul întregii Transilvanii, renta feudală în muncă. Informaţiile cuprinse în actele conscripţiei czirákyene din circa de sate cercetate relevă cifre impresionante referitoare la zilele de robotă prestate anual de iobagi şi jeleri, atât în comitate şi districte, cât şi în scaunele secuieşti.

Numai în scaunele săseşti obligaţiile iobăgeşti în muncă se încadrau în limite mai rezonabile apropiate de acelea din Banat şi Partiumul nord-vestic. Povara robotelor în 48 de localităţi din Alba de Jos  echivala cu zile de muncă gratuită efectuate pe anul agricol fir grâu în tablă scaun ţărani aserviţi, din care cu boii şi cu braţele. În Alba de Sus iobagi şi jeleri din 34 de sate au fost conscrişi cu zile de slujbă iobăgească, din care cu vitele şi   cu palmele.

În districtul Făgăraş numai în 10 comune bine populate cu ţărani dependenţi s-au consemant zile de robote pe anul menţionat, din care cu braţele şi cu vitele. Acestea din urmă erau îndeplinite numai de capi de familii iobăgeşti din Şercaia care erau în majoritatea lor săseşti.

În celelalte comitate, în districtul Fir grâu în tablă scaun şi în scaunul Mureş, numai în unele localităţi s-au conscris separat slujbele iobăgeşti prestate cu animalele de tracţiune şi acelea cu palmele. De exemplu, în 47 de sate din comitatul Turda doar în 20 se dau cifre deosebite pentru ambele categorii de robote. În celelalte 27 s-au consemnat numai cifre globale. Acestea se ridicau la zile pe an şi erau îndeplinite de ţărani dependenţi. Tot cifre unice pentru ambele categorii de robote oferă conscripţia în cazul comitatelor Hunedoara şi Solnocul Interior.

În comitatul Hunedoara iobagi şi jeleri din 21 de sate efectuau în total zile de muncă anual, iar în Solnocul Interior ţărani dependenţi din acelaşi număr de localităţi erau datori cu zile pe an, această cifră înglobând deopotrivă robotele cu vitele şi acelea cu palmele. Ambele categorii de robote însumau pentru de săteni aserviţi din 22 comune ale districtului Chioar zile anual.

hpv virus und feigwarzen simptome ale infecției cu helmint

În lucrarea sa de referinţă publicată după revoluţie, demnitarul şi omul de ştiinţă sas, J. Grimm, oferă date bazate pe conscripţia czirákyană, din care rezultă că până în în Principatul Transilvaniei au existau familii de iobagi cu sesii.

Acestea îndeplineau anual peste zile de robote, din care circa cu braţele, cu câte 4 boi şi cu câte 2 vite. Deşi, într-adevăr impresionante, aceste cifre pot fi considerate valabile numai pentru anul agricoldeoarece pretinderea slujbelor iobăgeşti cu palmele sau cu vitele varia de la an la an, în funcţie de necesităţile curţilor nobiliare.

Ea a zămislit şi a născut un fiu.

În acest sens martorii cu ajutorul cărora s-a efectuat conscripţia czirákyană în comuna Fântânele sc. Mureş au precizat că cei 44 de oameni ai văduvei grofului Lázár István prestau zile pe an, când li se pretindeau cu boii.